MUZEUL BRUKENTHAL
Datorită proceselor dintre moștenitori dar și a indiferenței conducerii orașului Sibiu, Muzeul Brukenthal s-a deschis spre vizitare abia în anul 1817. Devenind un centru de educație estetică autentică, acesta a evoluat în timp, pornind de la colecţiile baronului Samuel von Brukenthal. Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent şi de creștere a numărului pieselor din colecţiile principale, prin intermediul achiziţiilor dar şi de înfiinţare de noi colecţii, mai ales în sfera culturii săseşti. Custozii palatului au fost continuatori și susținători ai viziunii Baronului Samuel von Brukenthal.
Așa cum a cerut baronul în testament, biblioteca s-a îmbogățit cu noi achiziții dar și prin donațiile venite în urma desființării diferitelor biblioteci. O donație consistentă a venit în anul 1879, din partea Kapellenbibliothek, constituită din fondurile bibliotecii orașului, bibliotecile ordinelor religioase și cele ale bibliotecii gimnaziului evanghelic. Aproximativ 12.000 de volume de carte veche s-au adăugat bibliotecii Brukenthal, printre acestea numărându-se lucrări în ediții princeps ca Utopia lui Thomas Morus, Despre proporția corpului omenesc, ilustrată de Albrecht Dürer sau lucrarea Hortus animae, ilustrată de Lucas Cranach. O altă donație însemnată a venit în momentul desființării bliotecii Academiei de drept, în anul 1885, prin acest lot intrând în colecțiile Bibliotecii Brukenthal numeroase lucări cu caracter juridic. Pentru a spori fondurile de carte ale Bibliotecii Brukenthal, diferite personalități ale orașului au preferat să-și doneze bibliotecile, printre aceștia se numără Ludwig Reissenberger, custode al colecțiilor Brukenthal. Colecția de manuscrise a bibliotecii s-a îmbogățit cu: colecția Carl von Geringer Oedenberg; colecția Sachsenheim, colecția Seivert; fondul Johann Georg Schaser; colecția abatelui Joseph Carl Eder; fondul Stephan Ludwig Roth etc.
Pinacoteca a avut de suferit în urma numeroaselor procese care au dezbinat familia Brukenthal de-a lungul vremii. Nu a putut fi vorba de noi achiziții, singurul mod prin care aceasta s-a putut îmbogății a fost prin donații. De asemenea, lipsa de fonduri nu a permis angajarea unui restaurator și starea de conservare a 115 tablouri a avut de suferit. Primul custode care a fructificat, din punct de vedere științific, patrimoniul pinacotecii a fost Johann Ludwig Neugeboren, care a publicat, în anul 1844, cel dintâi catalog - Die Gemäldegalerie des freiherrlich Brukenthalischen Museums, lucrare criticată de specialiștii de laViena.
Custodele Ludwig Reissenberger încearcă, în anul 1869, să aducă un suflu nou asupra viziunii de muzeu, încercând să transforme instituția dintr-un loc ce conservă bunuri, într-un loc animat care primește și susține noile tendințe în artă și cultură, în general. Deși ideile sale au fost acceptate și s-a încercat o revitalizare a instituției, moartea în anul 1872 a ultimului moștenitor al fidei-comissului Hermann Karl Josef von Brukenthal dar și procesele ce au urmat după intrarea întregii averi în posesia Bisericii Evanghelice, au oprit acest demers.
Un aport însemnat în reorganizarea pinacotecii l-a adus, în anul 1881, Karl Schellein, director al școlii de restaurare de la Viena, care, în scurta sa ședere la Sibiu a restaurat câteva tablouri și a atribuit numeroase lucrări. El a fost cel care s-a ocupat de apariția unei noi ediții a ghidului pinacotecii în anul 1882, dar moartea sa în anul 1888 a dus la întreruperea colaborării. Activitatea lui Schellein a determinat conducerea muzeului să ia hotărârea angajării unei persoane specializate pentru a se ocupa de pinacotecă.
Michael Csaki a fost angajat la sfârșitul anului 1892. Pasionat de artă, acesta s-a ocupat de studierea și valorificarea științifică a colecției ajutat și de Teodor Frimmel, profesor la Viena. În anul 1895, el a fost numit custode al muzeului, motivat și de statutul obținut, dar și de dorința de a pune în valoare galeria Brukenthal a început pregătirea unui nou catalog al colecției. Acesta a fost pregătit pentru centenarul fondatorului, cu acest prilej a fost contactat custodele Academiei de artă din Viena, Eduard Gerisch, pentru restaurarea a 891 tablouri din pinacotecă, pentru care s-au plătit 10.000 de florini.
Atât colecția de numismatică, cât și cea de arheologie și-au crescut numărul de piese datorită descoperirilor spontane de la Cașolț, Sighișoara, Gușterița. De asemenea, colecția de minerale de piese datorită achiziționării colecției Rosenfeld și a unei colecții de geognostică , toate acestea au pus bazele noului Muzeu de științele naturii, partronat de Societatea transilvăneană de științe ale naturii.
Click o imagine de mai jos pentru a o deschide
