REȘEDINȚELE

Locația pentru construirea Palatului Brukenthal a fost aleasă în anul 1778, pe o parcelă unde se găsea o casă aflată în proprietatea familiei Klockner – Brukenthal și o altă casă care a aparținut familiei Offner.
Materialele folosite la construcția palatului au fost aduse din zona Sibiului, lemnul din pădurile Vurpărului, piatra din localitatea Nou.
În ceea ce privește numele arhitectului clădirii, sunt emise două ipoteze: Johann Eberhardt Blaumann (arhitect sibian, constructor al castelului Banffy din Cluj) sau unul din arhitecții familiei vieneze Martinelli, Josef Frantz. Până în prezent, nu s-a putut demonstra în mod cert care din cei doi arhitecți au realizat edificiul.
Palatul a fost finalizat în anul 1779, anii următori fiind dedicați finisajelor interioare și exterioare.
Tâmplăria a fost executată de tâmplarul curții imperiale de la Viena, Hezel. Iulius Bielz (istoric sibian și custode al colecției Bukenthal) atribuie ebenistului Johann Bauernfeind (care fusese calfa lui Ludwig Christian Hezel) o parte din schițe.
Decorurile din piatră au fost realizate de sculptorul Anton Hertzum care a lucrat timp de doi ani la ancadramentele ferestrelor palatului și la cei doi atlanți care flanchează portalul din curtea interioară. La etajul I se ajunge pe o scară monumentală, din piatră, în holul care precede salonul de recepții; pereții sunt acoperiți cu tapet, iar deasupra ușilor sunt medalioane (supraporte) care sugerează destinația fiecărei săli; tavanele sunt decorate cu stucaturi iar candelabrele sunt din cristal de Murano.
Deosebită și costisitoare era considerată, în epocă, folosirea tapetului pentru pereți, în palatul sibian cinci camere de la etajul I încă mai păstrează aceste elemente decorative.
Toate schițele pentru stucaturi sub forma unor ghirlande, medalioane, rozete sau chenare se păstrează într-o mapă la Arhivele Statului din Sibiu. Reliefurile sculptate în lemn de tei, aurite, plasate deasupra ancadramentelor ușilor a patru încăperi de la etajul I sunt de o valoare artistică deosebită, venind să completeze decorul interior al palatului.
Moda din aceea perioadă era ca subiectele decorațiunilor să fie inspirate din ilustrațiile lucrărilor scriitorilor francezi sau ale autorilor din antichitatea romană, cum ar fi Publius Ovidius Nasso. Lucrarea maestrului gravor francez Bernard Picart (1673-1733), intitulată Le temple des Muses, a fost sursă de inspirație pentru decorarea palatului, o scenă din sala intitulată Muncile lui Hercule fiind inspirată din această lucrare.
Printre pictorii care au participat la decorarea reședințelor baronului se numără Anton Steinwald care, împreună cu Daniel Knobloch, au decorat reședința de la Avrig în cursul anului 1776. Acestora li se alătură Johann Krempels, care a realizat o pictură decorativă, la etajul al doilea al palatului, și Franz Neuhauser junior, care a avut și el o contribuție importantă la decorarea palatului.
Numeroase personalități au poposit în casa familiei von Brukenthal unde s-au bucurat de ospitalitate, călătorul E. D. Clark descriind astfel o vizită la palat: „Am avut ocazia de a cunoaște vechile obiceiuri și politețea germană. Au fost prezenți guvernatorul și mai mulți invitați. După vinuri servite în cupe de porțelan aurit, au urmat diverse tipuri de mâncare. Apoi s-a închinat în sănătatea sașilor. Guvernatorul ne-a mărturisit că și el este sas, vorbindu-se despre așezarea lor în Transilvania”.
Palatul guvernatorului, construit în Piaţa Mare, a devenit centrul de gravitaţie al vieţii sociale şi politice sibiene. Seara aveau loc recepţii iar de două ori pe săptămână erau organizate serate muzicale. Tot aici s-a aflat, la 29 octombrie 1780, şi vestea tristă a morţii suveranei Maria Theresia.
Astăzi se păstrează foarte puține piese despre care se știe că au fost folosite în mod direct în perioada baronului în Palatul Brukenthal, dar listele acestora sunt menționate fie în inventarul întocmit după moartea baronului, fie în jurnale de casă.
Muzeul Național Brukenthal are în colecții piese semnificative pentru moda vremii în materie de instrumentar de bucătărie și de masă, datate în secolul XVIII și începutul secolului XIX, care contribuie la formarea unei imagini de ansamblu asupra epocii


Click o imagine de mai jos pentru a o deschide