PASIUNILE
Transilvania secolului al XVIII-lea dezvolta o intensă activitate științifică în domeniul mineralogiei. Acum apar primele lucrări științifice și se constituie colecții de minerale. Brukenthal a fost preocupat de aceste bogății inestimabile, amintindu-le ca sursă de venit în diferite rapoarte făcute de curtea de la Viena, cum este cel din ianuarie 1767, după ce a devenit președinte al cancelariei curții. În anul 1778, în lucrarea Contribuție la istoria mineralelor din Transilvania, autorul lucrării, J. Fichtel anunța constituirea colecției de către baronul vizionar: „acest învățat conducător al țării se gândește acum la o colecție de naturale în legătură cu biblioteca sa... ce exemplu înălțător”.
Datorită cunoștiințelor în domeniul cercetării mineralelor, în anul 1798, Brukenthal a fost ales membru al Societății mineralogice din Jena. Primele minerale transilvănene au intrat în colecția baronului în anul 1780, numărul acestora crescând, de-a lungul timpului, datorită numeroaselor donații. Colecția a fost inventariată de abatele Eder, care a realizat – Catalogul mineralelor transilvănene. Acesta consemna, în lucrarea, sa, că baronul deține cea mai importantă colecție de eșantioane de aur transilvănean și că până atunci nici una dintre țările europene nu avea atât aur nativ ca Transilvania. În perioada în care abatele Eder a fost custode al colecțiilor Brukenthal, colecția de minerale s-a îmbogățit cu 2.018 piese, majoritatea provenind din Transilvania. Printre acestea se numără și piesele aparținând colecției consilierului tezaurial Johann Michael von Rosenfeld. Următorul custode al colecțiilor Brukenthal a fost J.L. Neugeboren care, în lucrarea sa din 1866, Notizen über Sammlungen siebenbürgischer Mineralien, face referire la colecția Rosenfeld apreciind faptul că aceasta s-a adăugat colecției baronului, completând-o pe cea existentă și având reprezentate toate zăcămintele Transilvaniei. O altă contribuție de seamă a lui Neugeboren a fost realizarea catalogului colecției de minerale, păstrat în manuscris la Biblioteca Brukenthal: Brukenthalisches Hausarchiv, Verzeichnis der Mineraliensammlung. Muzeul de Istorie Naturală, care deține colecția de minerale a baronului, a păstrat împărțirea acestora după modelul lui Neugeboren, în șase categorii: I. Piese oxidice (718 piese), II. Pietre salice (775 piese), III. Minereuri oxidice (304 piese); IV. Metale sulfuroase (1.129 piese; V. Metale native (526 piese), VI. Inflamabile (3 piese).
Creșterea interesului pentru exploatarea și cercetarea mineralelor a dus la înființarea Societății pentru științele naturii. Această societate a promovat studiul florei din Transilvania, între susținători numărându-se și Samuel von Brukenthal. În semn de respect pentru personalitatea baronului vizionar, membrii societății au hotărât ca o plantă să-i poarte numele. Aceasta este coacăza de munte (Brukenthalia spiculifolia Rchb.), cunoscută sub numele de Bruckenthalia, o plantă lemnoasă din familia Ericaceae, întâlnită din regiunea montană până în cea subalpină a Carpaților Meridionali și Apuseni. Planta a fost descrisă prima dată de botanistul englez E. J. Salisbury în anul 1802 (în Trans. Linn. Soc. VI) sub denumirea acceptată și astăzi Erica spiculifolia Salisb. Câțiva ani mai târziu, planta a fost descrisă și de botanistul german Heinrich Gottlieb Ludwig Reichenbach, sub sinonimul de Bruckenthalia spiculifolia Reichenbach în Fl. Germ. Exc. 1831. Brukenthalia este o plantă scundă, de 100-200 mm, cu tulpini subțiri foarte ramificate și des acoperite cu multe frunze mici, ca niște ace. Cresc câte 3-5 frunze la același nivel. Florile sunt mici, sub formă de clopoțel roz sau roșii și au un parfum dulce, plăcut. Acestea sunt așezate ca spicele la vârful tulpinii. În România crește prin locurile ierboase, deschise, însorite, în regiunile inferioare montane, pe solurile sărace spre scheletice.
Click o imagine de mai jos pentru a o deschide
