Când preanobilul, preaînvăţatul domn,
domnul Samuel von Brukenthal
s-a căsătorit cu preanobila, înzestrata cu virtuţi domnişoară fecioară,
domnişoara Katharina Sophia Klocknerin
a preaînalt născutului, vestitului, evlaviosului, multpreaînţeleptului domn Daniel Klockern, preabunul şi cu înalte merite domn primar al oraşului regal capitală Sibiu, tată legitim al unor fiice, părintele Carolus Binder von Sachsenfels a compus următoarele, ca dovadă a bucuriei sale lăuntrice pentru această juruire

Sibiu, Tipografia Johann Barth

Fie ca în lume inteligenţa noastră să dea mereu concluzii; totuşi trebuie să le lăsăm după preaînaltul rost înţelept, cel care poartă grijă pentru toate, se îngrijeşte, se întoarce spre cel mai bun noroc al omului, pentru ca omul să rămână liniştit.
Stimată pereche de însurăţei, această legătură veşnic nedestrămată şi cel mai curat impuls de prietenie a înnodat-o, desigur, mâna lui Dumnezeu. De aceea, noroc, norocoasă perche! Această alegere sigur dorită să le atingă bucuria nepresărată de nici un chin sau bănuială.
Bucură-te! Nu. Rămâi liniştit. Vezi ceea ce Dumnezeul Oştirilor vrea să creeze pe uscat şi pe mare înainte de pustiire, căci lumea scoate sunete cutremurătoare şi se va duce acum cu totul, cât timp Soarele vă luceşte aproape, toate plutesc spre pieire.
Nemaiauziţi tirani! O, voi ore nefericite, care mai întâi descoperirăţi oţelul, spuneţi când va veni totuşi sfârşitul. Vedeţi tunurile bubuind şi tonul aspru al tobelor, ce fac să se cutremure carnea fără a ţine seamă de persoană.
Şi tu vitează pereche de însurăţei, vreţi să vă exersaţi într-o dragoste neobişnuită în jalea comună, care umple atâtea inimi. Cerule! La atâtea cadavre se plăteşte ieftin mormanul în faţa ochilor îndrăgostiţi care nu ajung la adevăratul bine.
Mame a căror inimă delicată în grămezi de lacrimi dulci vrea să se reverse de melancolie, veniţi şi plângeţi-vă durerea. Este posibil să te bucuri când pustiul deluros nu ninge decât săruri amare peste mii de piepturi de părinţi.
Ruşinează-te să nu compătimeşti. Rănile fraţilor tăi nu găsesc compătimire la tine? Germania se mânie şi plânge. Spune: cine îmi alină paguba? Tu, ca şi cum ar fi o binefacere, priveşte râzând vaietul şi te va scălda în voluptate.
Dar nu! La ce mă gândesc, bucuraţi-vă, trăiţi fără griji de mâine până mâine. Credeţi în Dumnezeu şi în regină, în viitor nu trebuie să vă pese. Sub privegherea lor binele destinat vouă să strălucească un soare limpede.
Eroină! A cărei prevedere mereu întinereşte nu îmbătrâneşte, veghează asupra caselor noastre, lasă ca nenorocirea să nu devină jug pus peste gât şi umeri, păzeşte-te ca în patrie să nu se ştie de cazuri care ne-ar tulbura liniştea.
Acum, că vă luceşte Soarele, îngăduiţi, pereche bine legată ca bucuria nunţii voastre, unul care vă vrea binele să îşi îngăduie să vă vorbească, într-o zi când vă mărturisiţi cu inima şi mintea la legăturile pe care nici un oţel ascuţit nu o mai poate despărţi.
Atât cât Sibiul nostru are oameni care îşi agonisesc fripturile în iazuri străine şi gureşi perfizi, atâtea păsări trimise la moarte în cursul acestor ani, neatent împinse, marchitanii marfa lor cu paiete o aduc ca fiind cea mai bună, cu atâtea şi încă mai multe binecuvântări să te acopere Dumnezeu mereu. Nenorocire, să ai noapte bună! Ca să rezum pe scurt într-o voce nestricată: în viitor să fii încărcat de fericire, ca Ifrim şi ca Manase.

Preţul virtuţii a fost prezentat într-o cantată a miresei
la fericita sărbătoare a căsătoriei
Bine şi Nobilnăscutului, Înalt şi Bineînvăţatului Domn Samuel von Brukenthal
cu
Bine şi Nobilnăscuta fecioară iubitoare de multă cinste şi virtute Katharina Sophia Klocknerin
astfel în anul 1745, 26 octombrie,
săvârşită solemn în biserica parohială de aici

Sibiu
Tipografia lui Johannes Barth

Pe cinstite culegeţi acum dafin şi frunziş, înfigeţi-le primprejurul caselor unite, înfrunziţi, încununaţi această fericită sărbătoare.
Încoace cu chiote, strigăte şi crengi, trompete şi goarne şi chimvale şi viori dau glas, răsună şi se acordă împreună.
Cum poate fi cu adevărat Cel Bun mai prielnic cu cei care astăzi glorifică cerul?
Da Capo.

Recitativ.
Ne bucurăm, preacinstiţilor, că astăzi dulcile legături ale dragostei vă constrâng să cântaţi un cântec al bucuriei spre plăcerea voastră şi de asemeni pe Dumnezeu pentru bunăstarea voastră să-l imploraţi în această stare. Căci aşa cum vă îndepărtaţi de simţul plebei şi ceea ce Dumnezeu şi natura porunceşte, ce are ca scop bunăstarea noastră pe drept ne învaţă să facem: astfel trebuie ca acela care are raţiune şi pe care nu îl înfierbântă o invidie trufaşă să vă îngăduie dreapta bucurie şi să vă numească preafericită legătura. Însuşi Cel Preaînalt nu poate deci să îi urască pe cei ce iubesc virtutea. De aceea nu vă va lăsa fără de binecuvântarea sa, chiar de răutatea se împotriveşte.

Aria.
Spiritul care mereu gândeşte raţional se conduce după prescripţia cerului, îşi amorţeşte falsa plăcere. Şi cât de binecuvântat e pieptul care singur e vrednic de binecuvântare pentru că se mângâie de ceea ce este preţuit în chip înţelept şi evlavios şi duce la adevărata bunăstare.
Da Capo.

Recitativ.
Mulţimea sălbatică meditează şi se străduieşte cu putere, violenţă şi multe şiretlicuri pentru ceea ce o înalţă în nebunia sa, pentru ceea ce hrăneşte plăcerile sale şi măreşte comoara sa cu câteva mii. Ce înseamnă aceasta decât pustiirea virtuţii şi evlaviei? Şi de aceea este sigur, ea nu îşi poate câştiga astfel decât stricăciunea şi constanta nemulţumire. Voi, preastimaţilor, urmaţi-vă datoria de creştini. Nu căraţi această grea povară. Nici o deşartă mândrie nu opreşte legătura voastră şi nici o falsă plăcere sau pofte vrednice de osândă nu clădeşte căsătoria voastră. Dumnezeu şi natura v-a solicitat spre aceasta, virtutea a deschis calea. În consecinţă! Apropiaţi-vă de altar, încuviinţarea cerului vă va lega acolo încă mai tare, veţi găsi acolo mântuirea şi binecuvântarea sa, căci acestea vi le aduce deja preotul.
Aria.
Cerule, o pereche aleasă se uneşte în numele Tău şi se înfăţişează în faţa tronului Tău, spune acum Da şi Amin. Mişcă-le inimile delicate, înflăcărează-le pentru închinare, pentru că fără mila Ta duhul se poate pierde de îndată. Trezeşte-le spiritul liniştit spre a se exersa cu pace în dragoste neprihănită, adevărată credinţă, prietenie şi răbdare.
Da Capo.

DUPĂ CĂSĂTORIE
Recitativ.
Căsătoria este săvârşită! Cinstiţilor, sunteţi deja legaţi. Jarul pe care îl simţiţi de puţină vreme, care vă hrăneşte instinctul şi care vă îngăduie şi oarecare plăcere, Dumnezeu l-a făcut vrednic de încuviinţarea sa.
Aria.
Astfel virtutea produce căsătorii, Cel Înalt le rămâne întotdeauna prielnic. Bunăstarea lor nu se abate, nici o tulburare nu le desparte; şi sfârşitul anilor săi arată fericite plete de argint.

Da Capo.

Recitativ.
Şi acesta este scopul urărilor noastre. Cel Înalt, care vă iubeşte atât de duios şi căruia i se predă inima voastră, Acela să vă rămână întotdeauna prielnic. Dacă rugăciunea voastră ajunge la tronul Său, atunci sfânta Sa voinţă să vă fie gata a fi ascultată. El hotărăşte durata vieţii voastre la un număr de mulţi ani. El să încununeze alegerea voastră cu buna şi veşnica sa plăcere. El să nu lase casa voastră să stea fără de binecuvântare; şi aceia pe care acum îi recunoaşteţi drept înalţi părinţi, pe care gura mea nu îi numeşte fără închinare, să-şi vadă nădejdea în voi împlinită.

Cor.
O, frumuseţe, o, podoabă a tinereţii noastre, răspândiţi acum în sfârşit preţul virtuţii, mergeţi, iubiţi şi glumiţi şi culegeţi-vă acum. Combateţi de-acum încolo doar prostia şi viciul şi faceţi-vi-le urâte ziua: lăsaţi dimpotrivă înţelepciunea să se aşeze peste voi, astfel lucrările şi impulsurile devin curate, astfel schimbarea voastră devine plină de iubire. O, frumuseţe, o, podoabă a tinereţii noastre, răspândiţi acum în sfârşit preţul virtuţii, mergeţi, iubiţi şi glumiţi şi culegeţi-vă acum.