De la primii convertiți la misionari, martirii sunt credincioșii care, în mod voluntar, au ales să-și păstreze religia în schimbul renunțării la propria viață, emulând modelul sacrificiului christic. În privința reprezentării, asemenea defuncților eroizați în cultele antice, martirii preiau unele dintre atributele tradiționale ale atleților și militarilor învingători (precum ramurile de palmier și cununile de lauri), alături de instrumentele martirajului (arme și unelte) comparabile cu armele cucerite de la dușmani, depuse în trofeele ridicate de către învingători.
Încă din cele mai vechi timpuri, puterea de intercesiune este asociată prezenței relicvelor lor în lăcașurile de cult.
Între precursorii martirilor creștini se numără pruncii uciși în Bethlehem.
Biserica Catolică îi consideră sfinți martiri pe pruncii în vârstă de până la 2 ani, din Bethlehem și împrejurimi, uciși din porunca regelui Irod cel Mare (Matei, 2:16-18).
Încă dintr-o perioadă foarte timpurie, lor li s-a consacrat o sărbătoare care urmează celei a Crăciunului, tema regăsindu-se în trei dintre tablourile muzeului, cu abordare specifică pentru devotio moderna, reflectând scene de jaf sau abuzuri armate din epocile contemporane pictorului.
Lucrarea Uciderea pruncilor (Fig. 7), de Pieter Brueghel cel Tânăr (1564–1638), poate fi considerată o alegorie politică, reflectând represaliile trupelor spaniole în cursul Războiului de 80 de ani.
O analiză mai atentă relevă și diverse tactici folosite în asemenea operațiuni: înlăturarea baricadelor, blocarea accesului în localitate, folosirea câinilor de urmărire și atac, diferite modalități de forțare a intrărilor în locuințe. Lucrarea cu același titlu a monogramistului flamand V. R (Fig. 8), este, potrivit lui Valentin Mureșan, o picturalizare a unei gravuri în acvaforte de Jacques Callot (cca. 1592–1635), datată în 1618.
Alte variante (Fig. 9) ale tratării temei le regăsim în unul dintre panourile altarului de la Boian, datat 1470–1480 și în realizarea lui Massimo Stanzione (1585–1656), potrivit lui A. Sonoc o lucrarea mai curând de atelier sau o copie după o lucrare a acestui artist, datată cca. 1625–1650, aflată în colecția familiei Harrach din castelul Rohrau (ulei pe pânză, 127 x 153 cm, nr. inv. W. F. 354).