Bucurându-se de apropierea față de divinitate și, implicit, de mulțimea îngerilor care o slujesc, în Paradis se află comunitatea sfinților. Aceasta include atât pe cei recunoscuți de Biserică prin aclamație (procesul instituțional de recunoaștere a acestui statut ontologic) cât și pe cei necunoscuți dar care binemerită acest statut. Ei au calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu, oglindind puterea Sa, intervenind prin rugăciuni în favoarea credincioșilor în timpul vieții pământești, în clipa morții și mai apoi. În urma hotărârilor sinodale, creștinii reprezintă divinitatea ca Sfântă Treime. Din ce se cunoaște până în prezent, singura lucrare din colecția de pictură europeană a Muzeului Național Brukenthal, reprezentând exclusiv Sf. Treime, este opera unui anonim austriac (Fig. 2), databilă în a doua jumătate a sec. XVII sau în prima jumătate a sec. XVIII; lucrarea prezintă persoana lui Dumnezeul Tatăl în dreapta compoziției, cea a Fiului – Christos cel Înviat – în dreapta și Duhul Sfânt sub formă de porumbel.
O reprezentare similară a Sf. Treimi regăsim în registrul superior al lucrării intitulate Încoronarea Mariei, atribuită unui anonim german din cercul lui Josef Heintz cel Tânăr (Fig. 3), datată în jurul anului 1600. Scena încoronării Mariei ca Regină a Cerurilor este așezată într-o compoziție ce descrie comunitatea paradisiacă.
Deasupra sunt redate cetele îngerilor. Dedesubt este redată comunitatea sfinților, centrată în crucea răstignirii; în stânga crucii – Sf. Iosif (cu toiagul), cei patru evangheliști cu simbolurile lor, apostolii Pavel, Petru și Andrei cu atributele martiriului, Sf. Bruno din Köln (ținând însă, în mod eronat, stindardul de cruciat al Sf. Gheorghe, ca urmare a confuziei cu Sf. Ioan din Capistrano), Sf. Iosif, Sf. Grigore cel Mare, Sf. Benedict din Nursia, Sf. Francisc din Assisi, Sf. Veronica, Sf. Barbara, Sf. Ecaterina din Alexandria, Sf. Maria Magdalena centrale; în dreapta – Adam și Eva, apostolul Ioan, Avraam și Isaac, Moise, Samuel, David, Noe, Iona și Sf. Elena. În registrul inferior sunt reprezentați Sf. Sebastian, Sf. Carlo Borromeo, Sf. Ieronim, Sf. Augustin, Sf. Atanasie, Sf. Ștefan și Sf. Laurențiu. În colțul din dreapta jos sunt redați donatorii. Potrivit lui Alexandru Sonoc, este posibil ca lucrarea să fi fost realizată cu ocazia canonizării Sf. Carlo Borromeo, la 1 noiembrie 1610, de sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Posibil proiect pentru pictura murală a unei cupole de biserică, lucrarea Christos în slavă (Fig. 4) redă comunitatea sfinților într-o compoziție dispusă în cercuri concentrice de nori, cu siluete ale căror dimensiuni descresc treptat spre centrul lucrării, dând iluzia profunzimii, fără însă a sugera o ierarhizare sau o ordonare cronologică. În registrul inferior este reprezentată Fecioara Maria încununată de îngeri.