Caritatea (latină caritas, greacă agape) este una dintre cele 7 virtuți creștine și una dintre cele 3 virtuți teologice, fiind definită prin iubirea față de semeni și generozitate voluntară, dezinteresată.
Sf. Zita (cca. 1212–1272), patroana servitorilor, este reprezentată în două lucrări din colecția muzeului (Fig. 17).
În tabloul Fecioara Maria cu Pruncul și Sf. Zita, de Jan Hermansz van Bijlert (1597/1598-1671), sfânta poate fi identificată atât prin coșul cu fructe (unul din atributele sale), cât și prin postura de servitoare a Mariei care poartă veșminte și podoabe aristocratice.
Lipsită de hieratismul picturii religioase, această compoziție este specifică unei devotio moderna care aduce scena religioasă în contemporaneitate; integrarea comanditarilor în compoziție, ca personaje ale narativului religios, sugerează asumarea modelului sfinților în devoțiunea personală a credinciosului.
În lucrarea datorată atelierului sau școlii lui Carlo Dolci (1616–1686), autoarea putând fi chiar fiica pictorului – Agnese Dolci, potrivit lui A. Sonoc, Sf. Zita este reprezentată ținând un coș cu piersici și trandafiri, aluzie la obișnuința sa de a distribui hrană săracilor și la miracolul trandafirilor (surprinsă fiind că a ieșit din casă cu mantia încărcată de pâini pentru săraci, pâinile s-au preschimbat în trandafiri).
Atribuit atelierului lui Giovanni Francesco Romanelli (1610–1662), respectiv fiului pictorului, Urbano Romanelli (cca. 1645–1682), Sf. Toma de Villanueva (Fig. 18), din Ordinul Sf. Augustin, arhiepiscop de Valencia, este reprezentat împărțind bani săracilor; personajul a fost identificat de A. Sonoc pe baza costumului (veșminte episcopale și paterița de arhiepiscop) și a contextului arhitectonic din fundal (Biserica Invalizilor și o aripă a catedralei din Valencia).
În lucrarea Rege care împarte daruri de Giuseppe Marullo (cca. 1605–1685), A. Sonoc a identificat reprezentarea Sf. Ludovic (Fig. 18), rege al Franței sub numele de Ludovic IX (1226–1270); acesta a participat la cruciadele a VII-a și a VIII-a, vânzându-și până și veșmintele cele scumpe de ceremonie pentru a putea cumpăra, în 1238, de la împăratul latin al Constantinopolului, Balduin II (1228–1261), una dintre cele mai prețioase relicve ale creștinătății – Sf. Cunună de Spini. Aducerea cununii în Franța, pentru a fi venerată, este expresia deosebitei sale pietăți și a carității sale față de credincioși.