| |
Întreaga structură a Muzeului Național Brukenthal de astăzi a evoluat în timp dintr-un nucleu unic: colecțiile baronului Samuel von Brukenthal și dintr-o locație unică: Palatul Brukenthal.
Deoarece nu a avut descendenți direcți rămași în viață, baronul von Brukenthal lăsa moștenire prin testament palatul, colecțiile și restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmașii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817.
Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent și de lărgire a colecțiilor principale prin intermediul achizițiilor, dar și de înființare de noi colecții mai ales în sfera culturii săsești.
În anul 1948, muzeul a fost naționalizat, devenind proprietatea statului comunist român.
Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Științele Naturii din Sibiu își încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul național. În anul 1957, Muzeul de Științele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal.
Muzeul de Vânătoare August von Spiess s-a deschis în anul 1966.
1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei.
În anul 1988 a fost inaugurată Secția Istorie a Muzeului Național Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger.
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal este cea mai recentă locație (2006). |
