 |
Fondul de pictură italiană al Pinacotecii Brukenthal cuprinde aproximativ 220 de lucrări, fiind caracterizat de varietate exponențială sub aspectul curentelor artistice, de la Renaștere la Manierism, Baroc și Rococo, ilustrând produsul artistic al celor mai importante centre italiene.
O preocupare deosebită pentru școala venețiană reiese din numărul mare de lucrări venete, rezultat al multiplelor influențe stilistice, îngăduind pictorilor (Paris Bordone, Jacopo Negretti, Paolo Veronese, Francesco Maffei, Johann Carl Loth, Giovanni Battista Langetti, Sebastiano Riccci, Guido Cagnacci) să dezvolte o artă centrată în lumină și culoare, caracterizată de finețea tușei.
În Roma ultimilor ani ai secolului al XVI-lea și a primei jumătăți a secolului al XVII-lea, unul dintre stilurile prevalente ale picturii a fost determinat de naturalismul lui Caravaggio.
Între cei care au împărțit atelierul cu Caravaggio se află Antiveduto Gramatica.
Massimo Stanzione a apropiat tendințele caravagiste de școala bologneză.
Clasicismul s-a impus ca un filon caracteristic al picturii secolului al XVII-lea prin promovarea sa în provincia Emilia Romagna de către Annibale Carracci.
Barocul napoletan își hrănește apetența pentru clasicism din vastul repertoriu de modele oferit de dezgroparea orașelor Pompei și Herculaneum în secolul al XVIII-lea, după cum se poate remarca și în opera lui Giacomo del Po.
|
|
